C.S. KWAN Cluj-Napoca

     … un necunoscator,sau o persoana care nu este familiarizata cu artele martiale in general si cu Taekwondo in particular,ar putea avea tendinta sa creada ca in acest sport,totul se rezuma la “bataie”,la a da in nestire din picioare si,uneori,din brate.

      Ei bine,acest lucru nu este nici pe departe adevarat.

      Niciodata,indiferent cat de talentat este un sportiv,calitatile si pregatirea sa doar fizica si tehnica nu va fi suficienta pentru a avea rezultate notabile.

     In egala masura,el va trebui sa posede cunostinte teoretice deosebit de consistente legate de ceea ce face si,in plus de asta,trebuie sa fie foarte preocupat de tot ceea ce inseamna educatie in general (familie, scoala, societate, etc).

     In momentul in care aceste 3 conditii de baza (educatie exemplara,un fizic si o tehnica buna,baza teoretica solida) fac parte din arsenalul sportivului,drumul spre performanta devine mult mai usor iar succesul si victoriile devin mai accesibile.

      Cele 4 mari componente ale activitatii de Taekwondo sunt: autoapararea, formele, spargerile si lupta.

     In timp ce pentru ultimele 3(forme,spargeri,lupta) Federatia Mondiala de Taekwondo (WTF-ul) organizeaza regulat competitii,prin intermediul Federatiilor de Taekwondo ale fiecarei tari in parte; tehnicile de autoaparare,in afara folosirii lor in situatii limita,adevarate,in viata de zi cu zi; mai pot fi urmarite si admirate in cadrul unor demonstratii de Taekwondo,unde,alaturi de tehnicile de spargeri,fac deliciul spectatorilor.

Formele ( Poomse )

      Reprezinta un “exercitiu” ce consta dintr-o serie de tehnici de atac si de aparare,indreptate impotriva unui adversar imaginar,pe baza unui tipar predefinit.

     Practicarea “Poomse”-urilor ajuta sportivii in ceea ce priveste dezvoltarea coordonarii miscarilor,echilibrului,ritmului de executie,sincronizarii miscarilor si controlului respiratiei.

     Cele 8 “Poomse”-uri care trebuie asimilate pana la atingerea nivelului de 1 dan – Taekwondo WTF(centura neagra) poarta numele de “Taeguk” – termenul coreean ce reprezinta unitatea dintre Yin si Yang,si trebuie prezentate obligatoriu in cadrul examenului de promovare spre o centura superioara,incepand chiar cu centura galbena.

     In competitiile de “Poomse”,sportivii se intrec in a executa cat mai corect “formele” indicate de juriu,iar diferentierea sportivilor se face in functie de dinamica executiei,precizia,viteza si controlul cu care au fost executate toate tehnicile continute de respectivul “Poomse”.

Spargerile ( Kyokpa )

     Prin practicarea “spargerilor”,sportivii au ocazia sa-si demonstreze abilitatile (puterea de concentrare,forta,viteza de executie si precizia) fara a-si rani colegii de antrenament sau chiar pe ei insisi.

      Cu toate acestea, ei trebuie sa se autoevalueze corect si obiectiv,deoarece,o supraapreciere personala ,impreuna cu dorinta de a demonstra ca sunt capabili de performante extreme,se poate solda cu accidentari,unele foarte grave.

     Materialele folosite cel mai des in competitiile si demonstratiile de “Kyokpa” sunt lemnul(placi din lemn,de diferite dimensiuni si grosimi),caramizile,tiglele,blocurile de gheata sau placi din plastic(refolosibile),special create pentru aceste evenimente.

     “Kyokpa” este o componenta spectaculoasa in Taekwondo,iar cele 3 tipuri de spargeri pe care le intalnim atat in cadrul demonstratiilor cat si in cadrul concursurilor sunt :

• spargerile in forta – trebuie sparte cat mai multe placi de-odata
• spargerile in viteza – trebuie executate cat mai multe tehnici intr-un interval de timp
• spargerile in care se folosesc tehnici speciale - se executa din saritura,pe inaltime sau pe lungime,cu intoarcere si saritura,etc.

Practica ( Kyorugi )

     “Kyorugi” reprezinta,pentru majoritatea,partea cea mai spectaculoasa a activitatii de Taekwondo si consta in lupta dintre doi adversari,pe o suprafata speciala de lupta,echipati corespunzator si arbitrati de catre o comisie autorizata.

     Tot ceea ce invata sportivii in cadrul antrenamente-lor, de-a lungul anilor, poate fi exprimat prin lupta propriu-zisa,atat in cadrul lectiilor de TKD,cat si in cadrul stagiilor de pregatire,a competitiilor sau chiar si a demonstratiilor.

      Prin practica sistematica de “Kyorugi” sportivul capata incredere,invinge teama de a primi lovituri si isi dezvolta atentia si concentrarea,deoarece in lupta adversarul se deplaseaza,ataca,se retrage,riposteaza,te incomodeaza, te blocheaza ; spre deosebire de tintele(paletele),palmarele,pernele sau sacii la care se exerseaza loviturile in sala de antrenament.

     Dintre cele 3,competitiile de “Kyorugi” sunt cele mai numeroase,organizandu-se de catre federatiile de profil concursuri la nivel local,judetean,national,la nivel de continent,mondial si Jocurile Olimpice.

     Ca si categorii,sportivii sunt impartiti in functie de sex,varsta si greutate,iar in unele competitii,si in functie de gradul detinut.

     Intalnim,la nivel mondial,atat concursuri de “Kyorugi” individual,cat si pe echipe.

      Un meci este impartit in 3 reprize a cate 2 minute fiecare,cu 1 minut pauza intre reprize,iar castigator este desemnat cel care,la finalul meciului a strans un numar mai mare de puncte,sau cel care a reusit sa isi invinga adversarul prin KO.

      Se puncteaza loviturile clare pe vesta de protectie,atat cu pumnul cat si cu piciorul,precum si loviturile clare inalte,”la cap”,executate cu piciorul.