Istoric.Filozofie.Principii
Avand in spate o istorie de peste 2000 de ani,Taekwondo reprezinta un sistem de arte martiale coreene a carui existenta este ,pentru prima data,inregistrata prin anii 50 i.Hr.
In acea perioada,Coreea era impartita in 3 mari regate:
|
|
Printre primele dovezi de practicare in randul bastinasilor a Taek-Kyon-ului(cea mai veche forma de Taekwondo) stau picturile murale ce le gasim in interiorul unui mormant de nobili din timpul dinastiei Koguryo.
Acestea,impreuna cu alte picturi murale din acele vremuri infatisau luptatori neinarmati ce foloseau tehnici de lupta foarte asemanatoare cu cele folosite in Taekwondo-ul modern.
De mare interes este regasirea,printre tehnicile desenate,a loviturilor cu pumnul inchis, tehnicile de lovire cu “mana sabie” sau clasicele pozitii de lupta,toate fiind componente ce le regasim si in Taekwondo-ul din zilele noastre.
Desi Taekwondo(Taek-Kyon) apare pentru prima data in timpul Regatului Koguryo,cei care sunt creditati cu dezvoltarea si raspandirea artei in intreaga Coree sunt un grup de luptatori numiti “Hwarang”,ce faceau parte din randul nobilimii regatului Silla.
Dintre cele 3 regate,Silla a fost primul ce avea sa se formeze,dar,in acelasi timp,este si cel care a ramas cel mai mic si mai putin civilizat,deoarece era constant atacat dinspre mare,de la sud-est,de catre piratii japonezi.
Raspunzand cererii celor din Silla de a trimite ajutor pentru a putea face fata cotropitorilor,Regele Gwanggaeto al regatului Koguryo a detasat o armata de 50.000 de soldati in regatul vecin Silla pentru a-i sprijini in lupta cu japonezii.
Acesta este momentul in care Taek-Kyon este introdus in randul clasei luptatoare din Silla,predat in secret catorva mari luptatori sill-ieni,de catre primii maestri ai acestei arte martiale.
Acesti luptatori din Silla ce au invatat si s-au antrenat primii in Taek-Kyon devin cunoscuti sub numele de “Hwarang”.
Ulterior se infiinteaza societatea “Hwarang-do”,o academie militara pentru tanara nobilime din Silla,ce adopta Taek-Kyon-ul ca parte a antrenamentelor lor zilnice.
Cei din aceasta academie erau instruiti nu numai in artele martiale(Taek-Kyon) ci si in istorie, filozofie,etica, calarie, tir cu arcul,lupta cu sabia si tactica militara ; si se ghidau in tot ceea ce faceau dupa “Codul onoarei” , ce presupunea urmatoarele principii:
|
|
Taek-Kyon era predat in conformitate cu acest cod de conduita umana,devenind astfel un stil de viata pentru tineret,un cod de comportament moral ce servea ca si ghid vietii lor.
Exista si in filozofia Taekwondo-ului modern,un asemenea cod “largit” de conduita morala,fiecare practicant avand obligatia de a respecta cele 11 principii de mai jos:
- fii loial tarii tale
- respecta-ti parintii
- fii credincios sotiei tale
- respecta-ti fratii si surorile
- fii loial prietenilor
- respecta batranii
- respecta-ti profesorii
- nu face rau nejustificat
- nu te lasa infrant
- fii loial scolii tale
- du la bun sfarsit lucrul pe care-l incepi.
Pe langa aceste 11 principii,cunoscute sub numele de “Cele 11 porunci” , filozofia Taekwondo include in invataturile sale si un set de obiective comportamentale,cunoscute sub numele de “Cele 5 obiective ale Taekwondo-ului” , si acestea sunt :
- respectul
- smerenia
- rabdarea
- autocontrolul
- dreptatea
In afara de calitatile lor militare si educationale fundamentale,luptatorii Hwarang erau deasemenea iscusiti si in arta poeziei,cantecului,dansului,si erau incurajati sa calatoreasca de-a lungul si de-a latul peninsulei pentru a invata despre geografia regiunii si despre oamenii din regat.
Acesti “Hwarang” nomazi au fost responsabili cu raspandirea Taek-Kyon-ului in intreaga Coree in timpul dinastiei Silla,ce a durat din 668 d.Hr – 935 d.Hr.
In toata aceasta perioada,Taek-Kyon era folosit ca si o forma de activitate fizica destinata imbunatatirii calitatii vietii prin dezvoltarea calitatilor fizice.
De abia in perioada dinastiei Koryo (935 – 1392), orientarea acestei arte s-a schimbat radical.
In aceasta perioada,vechiul Taek-Kyon a devenit cunoscut sub numele de “Subak” si,sub domnia regelui Uijong(1147 – 1170) s-a trecut de la folosirea lui ca si mijloc de intretinere la folosinta sa in scopuri martiale,de lupta.
Prima carte despre “Subak”(Taek-Kyon)a fost scrisa in timpul dinastiei Yi (1397 – 1907),si avea sa promoveze pentru prima data aceasta arta martiala si in randul oamenilor de rand,anterior ea fiind exclusiv apanajul nobilimii militare.
Aparitia acestei carti a facut posibila pastrarea vie a interesului pentru Subak (Taek-Kyon) in grele vremuri politice si economice pentru Coreea.
O revigorare a spiritului luptator,a interesului pentru Subak s-a manifestat in anul 1909,odata cu invadarea si ocuparea Coreei de catre Japonia.
Multi patrioti coreeni,manati de dorinta de rezistenta fata de invadatori s-au organizat in taina in grupuri secrete si au reinceput studiul intens al artelor martiale.
In cele din urma,odata cu anul 1943,cand Judo,Karate si Kung-fu au intrat oficial in Coreea,s-a putut trece la practicarea netainuita a artelor martiale.
Urmatorii 2 ani au adus o mare crestere si un sporit interes pentru artele martiale in intreaga Coree,iar odata cu eliberarea acesteia din 1945,stilurile specific coreene au inceput sa infloreasca,evidentiindu-se totusi mari influente din sistemele chinezesti si japoneze.
Primul “kwan”(scoala) unde s-a predat un stil de arte martiale coreean a fost deschis chiar in Seul,in 1945 si s-a numit “Chung do Kwan”.
Ulterior,in anii ce au urmat,s-au deschis mai multe scoli de arte martiale in toata Coreea,dintre care amintim cele mai importante:Moo duk Kwan,Yun moo Kwan,Chang moo Kwan,Chi do Kwan,Ji do Kwan,Song moo Kwan si Oh do Kwan.
Ca si denumire,stilurile practicate in aceste scoli erau diferite de la o sala la alta:Soo Bahk Do,Kwon Bop,Kong Soo Do,Tae Soo Do sau Dang Soo Do,insa erau si cativa maestri care sustineau ca in sala lor se invata traditionalul Taek-Kyon(Subak).
Odata cu formarea Fortelor Armate Coreene,artele martiale au devenit obligatorii in ceea ce privea instruirea militara,astfel incat,inca din 1946,mai multi maestri au inceput sa predea Taek-Kyon trupelor armate,ceea ce va urma sa fie un moment de cotitura in renasterea artelor martiale coreene din 1952.
Unul dintre maestrii ce se ocupa cu predarea Taek-Kyon-ului in randul armatei a fost trimis in misiune in SUA,unde,pe parcursul sederii sale,a facut numeroase demonstratii atat in fata colegilor militari americani cat si in fata publicului larg,mediatizand astfel intens artele martiale coreene.
In acelasi timp,in peninsula erau din nou probleme,Coreea de Sud fiind in razboi cu Coreea de Nord,lucru ce a dus la moartea multor maestri dintre cei ce au intemeiat primele scoli de arte martiale.
Dupa sfarsitul razboiului,in 11 aprilie 1955 s-a organizat o adunare in vederea unificarii tuturor scolilor de arte martiale din Republica Coreea sub un singur nume,alegandu-se astfel,cu majoritate de voturi numele de Tae Soo Do.
Deasemenea,maestrii au decis si unificarea tuturor stilurilor pentru beneficiul comun al tuturor scolilor.
Doi ani mai tarziu numele a fost din nou schimbat,de aceasta data in mai bine cunoscutul Tae Kwon Do,atat datorita faptului ca descria cel mai bine natura artei(lupta neinarmata,doar cu pumnii si picioarele)cat si similaritatea numelui cu cel folosit initial,din timpurile stravechi , Taek Kyon.
Incepand de atunci si pana in zilele noastre,Taekwondo este cunoscut ca reprezentand denumirea pentru artele martiale coreene.
Primii lideri ai Asociatiei Coreene de Taekwondo,formata in 1961,vazand potentialul de crestere si raspandire a Taekwondo-ului si-au trimis instructori si echipe intregi pentru a face demonstratii si pentru a populariza Taekwondo-ul in intreaga lume.
Chiar si in Coreea s-a inceput studiul intens al acestui stil in afara armatei,in scoli generale,licee si colegii,ba mai mult,au aparut si sali unde se puteau antrena chiar si oamenii de rand.
A devenit rapid atat de popular incat,in timpul razboiului din Vietnam,autoritatile vietnameze au solicitat instructori coreeni pentru a-i invata pe militarii vietnamezi tehnici superioare de lupta corp la corp.
La inceputurile anilor ’70 Taekwondo ajunsese deja raspandit in intreaga lume.
In 28 mai 1973 ia fiinta “Federatia Mondiala de Taekwondo (World Taekwondo Federation – WTF), singura organizatie oficiala recunoscuta de guvernul coreean in ce priveste activitatea de Taekwondo, cu sediul central la Kukkiwon,in Seul,capitala Coreei de Sud.
In aceeasi perioada si in acelasi loc(Seul – mai 1973) s-a organizat si primul Campionat Mondial de Taekwondo, cu sportivi si oficiali din 19 tari,iar de atunci incoace multe tari de pe intreg globul au avut ocazia sa organizeze aceasta competitie spectaculoasa si de prestigiu.
Nu dupa mult timp,Taekwondo ca si sport,urma sa aiba parte de o bucurie si mai mare:a avut onoarea sa fie desemnat ca si sport demonstrativ in vederea Jocurilor Olimpice ce urmau sa aiba loc in Seul – 1988.
Aceasta aparitie de la a 24-a editie a Jocurilor Olimpice a reusit sa aduca din nou Taekwondo in atentia tuturor,fiind foarte apreciat ca sport datorita spectaculozitatii tehnicilor folosite,a vitezei de executie si a fortei cu care loviturile erau aplicate,fara insa a se ajunge la accidentari grave datorita echipamentului de protectie folosit.
Prin prisma popularitatii sale,a fost din nou acceptat ca si sport demonstrativ in cadrul urmatoarei editii a Jocurilor Olimpice,Barcelona – 1992.
Din nou,audienta a fost coplesitoare,fapt ce i-a facut pe cei din conducerea C.I.O.(Comitetul International Olimpic) sa hotarasca introducerea Taekwondo-ului ca si Sport Olimpic cu “puteri depline” incepand cu editia Sydney – 2000.
Pasionatii de arte martiale au mai putut urmari meciuri de Taekwondo,in afara de J.O. de la Sydney-2000 si la cele din Atena – 2004 sau Beijing – 2008,si vor putea,deasemenea,urmari si meciurile din cadrul J.O.din Londra – 2012.
In timpul relativ scurt de cand s-a fondat WTF, Taekwondo a cunoscut o continua crestere in ce priveste popularitatea si numarul de practicanti,ajungandu-se in zilele noastre sa numaram peste 200 milioane de practicanti de Taekwondo si 200 de tari afiliate la WTF,primind astfel distinctia de “Cel mai popular stil de arte martiale din lume”.
